Martie 2010 - Primăvara si cîteva semnificaţii

Creat 02/22/2010 13:41:58 | Ultima modificare 05/05/2010 18:22:46
Primăvara si cîteva semnificaţii

Martişorul este o sarbătoare specific românească de celebrare a venirii primăverii. In această zi, fetelor şi femeilor apropiate le sînt oferite mici simboluri de preţuire - mărţişoare. Se considera ca martisoarele sint un fel de talismane aducatoare de fericire si noroc. In mod traditional, de un snur rosu cu alb sint agatate simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoava, cosar, inimioara.
Martisoare dacice
Descoperirile arheologice arata ca ritualurile de celebrare a trezirii naturii existau pe pamintul nostru si in urma cu mii de ani. Pe vremea dacilor, simbolurile primaverii erau pregatite inca din timpul iernii si se purtau, ca si acum, doar dupa 1 Martie. Martisoarele erau atunci pietricele albe si rosii insirate pe un fir textil sau chiar monede care erau atirnate de fire subtiri de lina, negru cu alb. Monedele din aur, argint sau bronz indicau statutul social al celor care purtau arhaicele martisoare menite sa aduca noroc si sa provoace vremea buna. Dacii credeau ca aceste amulete aduc fertilitate, frumusete si previn arsurile cauzate de soare. Martisoarele erau purtate pina cind inmugureau copacii, fiind apoi atirnate de crengile lor.
Martisoare romane
Pe vremea romanilor, Martisorul era legat de sarbatoarea inceputului de an, care la acea vreme era marcat la 1 Martie. Cu aceasta ocazie exista obiceiul de a se darui un cadou: un fir rosu impletit cu unul alb care simbolizau, rosul dragostea, fertilitatea, iar albul puritatea. La inceput, de firul impletit era legata o floricica. Simbolul impletirii rosu-alb se intilneste si in traditiile orientale, rosul simbolizind principiul feminin, Shakti, iar albul, masculinitatea, Shiva. Martisorul este, insa, un simbol specific romnilor, devenit tot mai bogat in semnificatii, o data cu trecerea timpului, in ciuda faptului ca etnografii nu ii prea dadeau sanse de supravietuire.
Banutii norocosi se atirna in copaci
La sfirsitul secolului al XIX-lea, martisorul era primit de copii, fete si baieti, deopotriva, de la parinti, in dimineata zilei de 1 Martie, inainte de rasaritul soarelui. Martisorul, de care se agata o moneda metalica de argint si, uneori, de aur, se purta legat la mina, uneori prins in piept sau la git. El era scos, in raport de zona etnografica, la o anumita sarbatoare a primaverii (Macinici, Florii, Paste, Armindeni) sau la inflorirea unor arbusti si pomi fructiferi si agatat pe ramurile inflorite. Se credea ca purtatorii martisoarelor vor fi sanatosi si frumosi ca florile, placuti si dragastosi, bogati si norocosi, feriti de boli si de deochi. Dupa alte surse istorice, martisorul se confectiona din doua fire de lina colorata, rasucite, alba si neagra sau alba si albastra, si facut cadou in prima zi din luna martie cind aparea pe cer Luna Noua.
Traditii in alb si rosu
In folclorul romnesc, anotimpurile sint simbolizate cromatic: primavara prin rosu, vara prin verde sau galben, toamna prin negru sau albastru, iar iarna prin alb. De aceea, se poate spune ca snurul de care se agata martisorul si care este impletit in culorile alb-rosu este si el un simbol al trecerii de la iarna cea alba si rece, la primavara mustind de viata ca focul si singele. Semnificatia culorilor mai este talmacita si altfel in credinta populara: se poate spune ca rosul, dat de foc, singe si soare, este atribuit vitalitatii femeii, iar albul, ca zapada rece si pura, ca apele inspumate, ca norii de pe cer, semnifica intelepciunea barbatului. Snurul martisorului este, astfel, simbolul impletirii inseparabile a celor doua principii - o permanenta innoire. Pentru a respecta traditia, martisorul trebuie legat la rasaritul soarelui, in prima zi a lunii martie. El se poarta de la 1 martie pina cind apar semnele de biruinta ale primaverii: pina ce infloresc ciresii ori trandafirii, pina se aude cucul cintind, pina ce vin berzele sau rindunelele.

 
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one